Bibliogr. Sigmund Freud este perceput, unanim, ca părinte al psihanalizei. Freud admite chiar că „psihanaliza trebuie să depună armele în fața talentului scriitorului" Dostoievski. Discursul literar dostoievskian, surprinderea genială a profunzimilor psihismului uman, îl impresionează, cu toate că, din alte perspective, rezervele lui Freud față de Dostoievski sunt fără echivoc. Definitoriu pentru orizontul dostoievskian este iubirea hristică, iubirea dintre om și divinitate, o formă transpersonală de cunoaștere și comunicare. În acest caz, psihanaliza este total depășită, întrucât ea nu apelează niciodată la explicații de ordin religios. Dostoievski este psihologul care face trecerea de la cartezianul „cogito ergo sum" la hristicul „sufăr, deci exist" și la „iubesc, deci exist". Astfel, el trece de la logica minții la logica inimii. Comentarii și reflecții.

În: Ateneu. : revistă de cultură. An 45, Nr. 1 (ian. 2008); redactor șef: Carmen Mihalache . ─ Bacău[sn], 2008, 24 p.

FERCU, Ion (1952-)