Dascălii au ridicat gimnaziul şi liceul la nivel de performanţă : [interviu despre vol. "Colegiul Naţional „Ferdinand I” Bacău. Studiu monografic. Volumul I (1867-1947)" de Adrian Horodnic. Bacău : Editura Casei Corpului Didactic, 2019]
LDR:06966naa1 2200085 450
001
189356
100$a
20190225 m 1rumy03010101ba
101
0
$a
rum
200
1
$a
Dascălii au ridicat gimnaziul şi liceul la nivel de performanţă
$e
[interviu despre vol. "Colegiul Naţional „Ferdinand I” Bacău. Studiu monografic. Volumul I (1867-1947)" de Adrian Horodnic. Bacău : Editura Casei Corpului Didactic, 2019]
$f
cu prof. Adrian Horodnic
$g
realizat de Gheorghe Bălțătescu
463$0
105359
$c
Bacău
$d
1989-
$e
An 1(1989-), Nr.1-
$g
redactor şef: Nelu Broşteanu
$t
Deşteptarea
$v
Nr. 8336 (25 feb. 2019), p. 10-11
601
0
0
$3
61834
$a
Colegiul Naţional "Ferdinand I" Bacău
606$3
94081
$a
Monografii şcolare
606$3
62324
$a
Învăţământ liceal
606$3
79035
$a
Memorie locală
606$3
76336
$a
Istorie culturală băcăuană
606$3
62565
$a
Interviuri
700$3
27358
$a
Horodnic
$b
Adrian
702
0
$3
4740
$a
Bălţătescu
$b
Gheorghe
$c
ziarist
801
3
$a
RO
$2
udc
$b
BJBC
$g
unimarc
856
#
$a
https://www.desteptarea.ro/dascalii-au-ridicat-gimnaziul-si-liceul-la-nivel-de-performanta/
$2
Domnule profesor, aţi făcut istoria, la facultate, cu prof. univ.dr. Gheorghe Platon, de loc din Buhuşi, care a dat Bacalaureatul la Liceul „Ferdinand I” din Bacău, devenit profesor la Universitatea din Iaşi. Cu toate că era unul dintre cei mai exigenţi profesori, aţi susţinut, totuşi, examenul de Licenţă cu prof. Platon. – Da, a fost unul dintre cei mai exigenţi profesori, de aceea nu prea avea studenţi la licenţă, însă mie mi-a plăcut foarte mult cursul lui şi, din anul III, am continuat să-l frecventez. La Licenţă mi-a tăiat tot capitolul întâi, din cauză că nu subliniasemn titlurile cărţilor pr care le-am citit şi nominalizat, ca să dau doar un simplu exemplu. A ţinut la mine, în anul cinci, am fost ultima promoţie cu cinci ani, mi-a spus că dacă vreau mai mult de şapte la Licenţă, să mă duc la Bucureşti, la Biblioteca Academiei, pentru a studia şi alte documente, altă literatură de specialitate. Mi-a înlesnit transferul şi trei luni am studiat la Biblioteca Academiei. A fost o frumoasă experienţă. Am avut şi un imens noroc, cu sprijinul bibliotecarei, care era soţia lui Alex. Zub, am intrat în posesia unor cărţi care erau la index, cum a fost un volum despre A.C. Cuza, carte aflată, în acel moment, pe masa prof. Platon. Un mare profesor, pe care eu l-am respectat enorm, l-am divinizat. Am avut şi alţi profesori foarte buni, de la care am învăţat multe lucruri din afara cursurilor, din afara programei. Oamenii aceia ştiau să povestească, de la ei am învăţat şi eu să pigmentez orele cu exemple, cu întâmplări, cu epigrame, citate, pentru captarea atenţiei. Am îmbinat mereu istoria romanţată, care îl atrage pe copil, cu rigoarea, pentru a-i pregăti în vederea susţinerii examenelor. De la prof. Platon am învăţat să mă documentez, să fişez, să ordonez, să scriu, am învăţat când să fiu exigent şi când blând, însă fără a face rabat de la calitate. „Volumul II va apărea în 2022” – Am vrut, la început, să intrăm în atmosfera anilor de început ai dumneavoastră, de student şi apoi de profesor. Au fost ani de acumulări, ani mai buni sau mai puţin buni, însă, cu siguranţă, şi-au pus amprenta asupra omului şi profesorului, dascălului şi pedagogului. Acum, avem pe masă primul volum al studiului monografic „Colegiul Naţional «Ferdinand I» (1867-1947)”. Cum aţi gândit să continuaţi, deoarece a mai rămas o perioadă mare până astăzi. – Spun unii că m-am grăbit să public perioada până la 1947. M-am grăbit şi pentru vârsta pe care o am, dar m-am grăbit şi din alt motiv. Dacă acest prim volum va fi bine primit, s-ar putea să capete interes şi volumul II, care ar urma să trateze următorii 70 şi ceva de ani. Spun asta şi din prisma faptului că vol. II implică Colegiul „Ferdinand I” din prezent. Adică, pentru următorul volum eu am relaţii cu absolvenţi, cu profesori, şi, evident, volumul va cuprinde foarte multe referinţe ale celor care au urmat acest colegiu, care s-au realizat, faţă de ceea ce a însemnat acest liceu pentru ei. Eu ştiu că sunt profesori care ţin legătura cu foştii absolvenţi. Mai am nevoie de arhiva colegiului, pentru a vedea ce s-a întâmplat între 1947 şi până prin anii ’60, o parte din ea se află la colegiu, este vorba de legislaţie, de evoluţia liceului. Am gândit acest al doilea volum pentru anul 2022, când Colegiul Naţional „Ferdinand I” împlineşte 155 de ani. Şi mai este un aspect, eu nu scriu uşor, scriu încet, sunt atent aproape la fiecare cuvânt, dar şi la ceea ce există între cuvinte. Pentru 2022, dacă timpul mai are răbdare cu mine, dacă voi putea, voi face şi al doilea volum. Mai este şi varianta să fie trei volume, pentru unul dintre ele să colaborez cu unii colegi din liceu, care, eventual, să facă ei perioada de după 1989, care este mai accesibilă, iar eu să mă opresc la 1989. – Scrierea unei monografii, fie a unei localităţi, a unei instituţii de învăţământ, presupune un risc şi a unei doze de curaj, mai ales că, la români, nu prea există un cult al documentelor, şi fără document sau fără toate documentele rişti să fii suspicionat de subiectivism. Cum v-aţi descurcat din acest punct de vedere cu acest prim volum? – Destul de greu. Ce s-a întâmplat, ca să iau un singur exemplu: arhiva liceului nu este completă, ceea ce există la Arhivele Naţionale este doar o parte. În anii ’40 a fost un incendiu, în care a ars o magazie şi o parte din arhiva care era depozitată acolo. Apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arhiva a fost mutată la Deva, la fel şi biblioteca, şi bănuiesc că nu s-a întors toată sau nu a fost ordonată. Să nu mai vorbesc de arhiva de la începutul gimnaziului, care, din diferite motive, s-a mutat în diverse locaţii, dintr-un loc în altul. Dar, pe fond, ceea ce există la Arhivele Naţionale, în ansamblu, este în ciorne, pe care conducerea de atunci le scrie către autorităţi. Şi acest volum, din acest punct de vedere are nişte carenţe. Mai trebuie mers la Arhiva de la Bucureşti, de la Casa Şcoalelor, pentru a vedea originalele, sau la Inspectoratul Şcolar de la Iaşi, de care aparţinea gimnaziul. Eu am şi spus, am scris, că nu este o istorie completă, pe de altă parte, eu am renunţat la multe informaţii care nu mi s-au părut importante, altfel cartea ar fi avut peste 350 de pagini, iar eu nu ştiam atunci că o să am sponsori pentru tipărirea acestui prim volum. „Între un poet şi un politician, aş fi ales poetul” – Sunteţi istoric, profesor, pedagog, a fost un avantaj în elaborarea şi scrierea acestei monografii? – Da, categoric. În primul rând eu am cunoscut istoria şcolii unde am fost profesor. Eu când am venit în Bacău, în 1990, puteam să aleg între Liceul Pedagogic şi „George Bacovia”. Am ales „Bacovia” deoarece aveam o singură informaţie, în afară de renumele lui, aveam o informaţie despre Vasile Pârvan, o şcoală din judeţul Galaţi, la Negrileşti, unde eu am funcţionat, a fost întemeiată de Andrei Pârvan, tatăl lui Vasile Pârvan. Aceasta a fost singura legătură, Vasile Pârvan fusese angajat al şcolii. Atât ştiam. Şcoala din Negrileşti nu poartă numele lui Andrei Pârvan…