LDR:02165naa1 2200097 450
001
124805
100$a
20130408 m 1rumy03010101ba
101
0
$a
rum
200
1
$a
Meserie pe cale de dispariţie – legător de cărţi
$f
Roxana Neagu
300$a
Despre Mariana Ciorcilă, legător cărţi la Biblioteca Judeţeană Bacău
463$0
105359
$c
Bacău
$d
1989-
$e
An 1(1989-), Nr.1-
$g
redactor şef: Nelu Broşteanu
$t
Deşteptarea
$v
Nr. 6832 (8 apr 2013), p. 13
600$3
84845
$a
Ciorcan
$b
Mariana
601
0
0
$3
6169
$a
Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău
606$3
117934
606$3
84844
$a
Legătorie
700$3
39615
$a
Neagu
$b
Roxana
801
3
$a
RO
856
#
$a
http://www.desteptarea.ro/cartierul-cfr-viitorul-are-noroi-la-picioare/
$2
“Sunt de loc din Horgesti, dar m-am casatorit in Bacau. E adevarat, de mic copil am fost fascinata de carti si mi-am dorit sa traiesc o viata in lumea lor. Asa ca in 1975 m-am inscris la Scoala profesionala de poligrafie de la Bucuresti pentru a ma specializa in aceasta meserie. A fost foarte greu. Sa pleci in Capitala, fata de la tara, dar am rezistat pentru ca mi-am dorit sa fac asta”, ne-a spus sincer. Dupa ani de lucru in tipografiile Bacaului, a devenit legatorul de carte al Bibliotecii “C.Strudza”. Atelierul este in cartierul CFR, unde primeste ajutor doar de la Daniela Nistor, fostul ei ucenic, acum cu o vechime de 10 ani in domeniu. In tot acest timp, 35 de ani, prin mâinile Mariei Ciorcila au trecut sute, mii de carti. Pe toate le-a reconditionat, le-a cusut si lipit cu migala, le-a mângâiat si le-a redat viata, pentru ca ii sunt dragi. “Sunt ca si copiii mei. Am grija de ele, le pun coperti noi, din carton de balacrom”, ne-a mai marturisit. Singurele ei ustensile sunt foarfecele, cutitele, ciocanul, acele, ata de macrame, cleiul si aracetul. Mai are si un papser vechi (masina de taiat hârtie si carton) si o presa greoaie – aparate cu care lucreaza de când se stie. “Cel mai mult ma doare când imi vin carti, foarte multe carti, lipite cu banda adeziva, cu scoch sau cu diferite lipiciuri moderne, care mai rau fac. Important este ca fiecare sa aiba grija de carte, dar daca o rupe, mai bine sa ne-o aduca asa, decât sa o … «omoare» de tot”, explica. Chiar daca ochii i-au obosit un pic si au nevoie de ochelari, chiar daca, intre timp, tâmplele i-au albit frumos. E implinita. Si mândra ca exercita o meserie rara, pe care nu o poate practica oricine. Dar Maria Ciorcila reuseste. Are o dorinta: sa nu dispara meseria ei.