| Notă Informativă: |
Socialism ştiinţific, una dintre cele trei părţi constitutive ale marxismului; teorie (doctrină) social-politică al cărei obiect îl reprezintă structura şi dinamica proceselor trecerii de Ia orînduirea capitalistă la orînduirea comunistă, arătînd legile generale ale revoluţiei şi construcţiei socialismului, principiile organizării şi conducerii societăţii socialiste, pe temeiul cărora fundamentează strategia şi tactica luptei revoluţionare a clasei muncitoare, reprezentând astfel ideologia politică a clasei muncitoare, ştiinţa construcţiei socialiste. Socialismul ştiinţific a fost elaborat de Karl Marx şi Friedrich Engels în condiţiile maturizării capitalismului şi dezvoltării luptei de clasă a proletariatului, care începea să se opună burgheziei ca o forţă independentă. Spre deosebire de socialismul utopic, care considera socialismul ca o cerinţă a „raţiunii“ şi ca un simplu ideal moral, socialismul ştiinţific demonstrează, pe baza legilor obiective ale progresului social, a analizei ştiinţifice a orînduirii capitaliste şi a evoluţiei acesteia, necesitatea obiectivă a socialismului. În acest fel, socialismul s-a transformat dintr-o utopie într-o ştiinţă. Un rol hotărîtor în transformarea socialismului din utopie în ştiinţă l-a avut crearea materialismului istoric. Unirea socialismul ştiinţific cu mişcarea muncitorească a dus la transformarea clasei muncitoare într-o clasă revoluţionară conştientă. Marx şi Engels au formulat tezele fundamentale ale socialismului ştiinţific, au arătat rolul proletariatului şi au demonstrat că lupta de clasă revoluţionară a clasei muncitoare constituie singura cale de instaurare a orînduirii socialiste. |
