 |
| Nume Persoană: |
Melchisedec Ştefănescu, al Romanului, episcop, academician (1823-1892 ) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Episcop și istoric român, politician, membru titular (1870) al Academiei Române |
| Notă biografică şi de activitate: |
n. 15 februarie 1823, Gârcina, județul Neamț - d. 16 mai 1892, Roman, județul Neamț |
| Notă biografică şi de activitate: |
Fiul preotului Petrache şi a prezbiterei Anastasia Ştefănescu. Tatăl său a fost un bun preot şi un adevărat slujitor al Bisericii lui Hristos. Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea şi cultura sa, ridică Seminarul la Socola - cel dintâi seminar teologic din ţara noastră (1803) şi prima şcoală gimnazială din Principate cu predarea în limba română - la nivelul unei adevărate academii teologice româneşti. Aici au crescut şi s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare. În anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Huşi, reuşind în câţiva ani să-l reorganizeze în întregime, pe măsura celui de la Iaşi, cu local propriu, cu profesori buni şi la un nivel duhovnicesc satisfăcător. Aici s-au format peste o mie de preoţi buni pentru Biserica lui Hristos, pregătiţi cu părintească grijă de acest mare pedagog. Între anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a stăruit cu timp şi fără timp la unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune, atât catedra, cât şi amvonul. El lua ca temelie a unirii românilor cuvintele Mântuitorului, Care zice: Precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia întru Noi una să fie (Ioan 17, 21). În primăvara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat să păstorească Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeaşi demnitate şi înţelepciune duhovnicească timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericeşti şi luminat pedagog, episcopul Melchisedec dă o mare amploare Seminarului de la Roman. El voia ca preoţii să fie cât mai luminaţi la minte şi cu viaţă aleasă, pentru a fi credincioşilor, atât apostoli şi părinţi duhovniceşti, cât şi învăţători de carte. Pe elevii săraci şi silitori la carte, episcopul îi întreţinea personal la seminar, iar pe alţii îi primea ca bursieri. Mulţi din ucenicii săi care au făcut seminarul la Roman au ajuns renumiţi preoţi, misionari, profesori şi episcopi. De asemenea, cu binecuvântarea sa, se construiesc numeroase biserici noi prin sate, pe care le sfinţeşte personal, se înnoiesc unele mănăstiri şi schituri ca: Bogdana, Sihastru şi Măgura din judeţul Bacău; sau Buluc, Tarniţa, Lepşa şi altele din judeţul Vrancea. Ajută personal la ridicarea unor şcoli pentru luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe lângă obişnuitele vizite duhovniceşti, acordă subvenţii pentru ajutorarea bolnavilor săraci. Fiind unul din cei mai învăţaţi ierarhi ai timpului său şi un profund teolog, episcopul Melchisedec a avut un rol duhovnicesc important în viaţa Bisericii româneşti. Astfel, el a contribuit mult la unirea celor două biserici locale din Moldova şi Ţara Românească, ajungând ca în anul 1865 să se întrunească la Bucureşti, pentru prima dată, un Sinod general al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, a contribuit personal la întocmirea unor regulamente pentru disciplina monahală şi bisericească, pentru învăţământul teologic, pentru alegerea arhiereilor, pentru revizuirea şi editarea cărţilor bisericeşti, ca şi pentru apărarea credinţei ortodoxe pe pământul ţării noastre, singura şi adevărata credinţă apostolică. O contribuţie importantă a avut episcopul Melchisedec şi la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare a Actului Sinodal întocmit de el cu multă înţelepciune, în primăvara anului 1885 se recunoaşte autocefalia Bisericii noastre. Episcopul Melchisedec a scris, de asemenea, numeroase cărţi cu conţinut teologic, pastoral, apologetic şi istoric. |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
