 |
| Nume Persoană: |
Bibescu, Elena, principesă și pianistă (1855-1902 ) |
| Limba: |
rum |
| Notă biografică şi de activitate: |
Nume la naștere: Elena Kostaki Epureanu. Căsătorită cu prințul Alexandru Bibescu. A studiat pianul doi ani la Viena, unde a fost distinsă de Conservatorul Imperial cu o medalie și o diplomă de onoare. Urmează apoi cursuri timp de un an cu Anton Rubinstein (1829-1894), pianist de faimă mondială. A debutat la 14 februarie 1873, într-un concert pentru săraci, susținut pe scena Teatrului Mare din București. În acea seară, prințul Alexandru Bibescu, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, i-a cerut mâna și a obținut-o. Astfel a devenit ruda prin alianță a influentelor familii nobile Brâncoveanu, Filipescu, Cantacuzino, Caraman-Chimay, de Noailles ș.a. Saloanele ei muzicale ținute la București sau Paris erau frecventate de cei mai importanți artiști ai timpului, dar și de aristocrația europeană, între oaspeții ei s-au numărat Franz Liszt, Richard Wagner, Ignacy Jan Paderewski, Anatole France, Ambroise Thomas, Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Édouard Vuillard, Jules Massenet, Vincent d'Indy, Anton Rubinstein, Charles Gounod sau Marcel Proust. Fiii ei, Anton și Emanuel Bibescu, apropiați ai lui Marcel Proust (1871-1922), au avut un rol însemnat în geneza romanului În căutarea timpului pierdut. A fost o prietenă apropiată a reginei Elisabeta (1843-1916), pe care a influențat-o în multe privințe. S-a implicat energic în impunerea în conștiința publică franceză a lui George Enescu (1881-1955), care a debutat componistic, în 1898, cu Poema Română. Acesta o considera ca a doua sa mamă, închinându-i întreaga operă de până la Oedip. |
| Resurse online: |
https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Bibescu |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
