 |
| Subiect Tematic: |
Sincronism |
| Notă Informativă: |
Sincronismul este o ideologie europenistă care s-a conturat în perioada interbelică în jurul elitelor proeuropene din România care l-au avut ca principal exponent și teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta i-a dat numele de „sincronism” cu înțelesul de „sincronizare” între România subdezvoltată și Occident, concept pe care Eugen Lovinescu l-a preluat din sociologia franceză. Izvoarele teoriei sale se găseau în teoria imitației, a lui Gabriel Tarde. Pentru a contrabalansa ideea aceasta de uniformitate, Lovinescu a asociat sincronizarea cu un al doilea concept, mutația valorilor estetice, care ar semnifica tocmai ideea că specificul național poate fi salvat. Sincronismul este una din cele mai importante teorii sociologice din perioada interbelică, poate la fel de importantă ca teoria formelor fără fond, expusă de Titu Maiorescu. În termenii contemporani, am putea spune că sincronismul anticipa teoria globalizării. La baza teoriei sincroniste stă lucrarea Istoria civilizației române moderne a lui Eugen Lovinescu, o investigație cu privire la originea dezvoltării României moderne. Această lucrare a avut un mare răsunet și l-a plasat pe Lovinescu în centrul dezbaterii cu privire la locul pe care România trebuie să-l ocupe în raport cu civilizația occidentală. Lovinescu susținea că sincronismul nu se rezumă doar la imitație ci însemna și integrare. |
| Țara sursă: |
RO: BJBC |
|
